Ce să așteptăm de la politicieni

Scena politica seamănă tot mai mult zilele acestea cu o piesa de teatru proastă, în care argoul câștigă teren în fața limbajului academic pe care ne-am aștepta ca politicienii să îl utilizeze. Cuvinte ca petardă, băiețaș, boschetari, și-au gasit loc in vocabularul de altfel restrâns și plin de lacune gramaticale al celor care ne conduc. Gesturi și reacții pe care nici măcar la copii nu le mai vedem sunt etalate în spațiul public fără să fie taxate de nicio instituție în niciun fel.

Mahalaua si-a facut loc, dând din coate fără încetare, și a ajuns să ne hotărasca destinele.

Iar în toată această poveste partea cea mai tristă este ca votantului de rând ii place. Este un limbaj pe care îl înțelege și care nu îl face să se simtă inferior. Este limbajul programelor TV cărora le face audiență și unde regăsește doar incultură și ignoranță.

Să ne amintim de era Băsescu. Sub sloganul “Arde-i” Băsescu spunea lucrurilor pe nume, într-un limbaj ușor de înțeles pentru românul de rând. Și mare îi era satisfacția românului cand președintele său punea pe cineva din opoziție la punct. Atât de mare încât derapaje precum “tigancă împuțită” sau altele, erau trecute ușor cu vederea.

De atât este nevoie și astăzi din păcate. Politicianul să dea impresia ca se luptă pentru tine, câteva jigniri voalate (sau nu neaparat) la adresa contracandidaților și are votul asigurat.

Românul nu a înțeles că acolo sus, în fruntea țării, este nevoie de oameni care știu ce fac, care au un limbaj corespunzător și care să înțeleagă în primul rând ca sunt un exemplu pentru 18 milioane de oameni.

Știu că poate părea utopic, dar ar trebui să încercăm măcar să ridicăm standardele puțin mai sus. Să ne gândim că unor astfel de persoane nu le va putea păsa vreodată de educația copiilor noștri. Sau de bunăstarea altcuiva în afară de propria persoană.

Despre prostie

Încep prin a-mi cere scuze pentru faptul că postez un text original, nepreluat de pe site-ul vreunui influencer sau modelator de opinii. Opinia îmi aparține mie și doar mie cel mai probabil.

Virusul care amenință omenirea nu este COVID-19, chiar dacă acesta a reușit sa ne afecteze viețile într-un mod neașteptat, ci mai degrabă prostia. Prostia este un virus atât de strâns legat de ADN-ul uman încât este greu de crezut că vom găsi vreodată un vaccin pentru ea.

Inteligența și prostia sunt două fețe ale aceleiași monede. Una ne-a adus progres și dezvoltare, pe când cealaltă ne trage înapoi, flux și reflux. Și avem destule exemple de-a lungul istoriei, și de-o parte și de cealaltă.

Cele mai nefaste evenimente din istoria omenirii au avut loc atunci când unul sau mai mulți indivizi, cu un oarecare grad de inteligență, au reușit să profite de prostia celor mulți. Așa omenirea a ajuns să ardă pe rug femei pentru vrăjitorie, așa s-a ajuns ca în numele unor religii să se înfăptuiască lucruri care de fapt nu aveau nicio legatura cu religia. Așa au ajuns națiuni întregi sa poarte războaie fără rost. Și multe altele.

Este suficient ca cineva să aprindă scânteia prostiei și totul decurge de la sine. Iar când prostia și aroganța se întâlnesc, ajungem să îi privim pe proprii semeni ca fiind inferiori. Așa au apărut rasismul, misoginismul, homofobia, xenofobia, etc. Sunt monștri din dulap cu care se luptă fiecare dintre noi la un moment dat în viața sa.

Toate acestea au ca izvor ignoranța celui care se crede superior tocmai pentru a-și ascunde propria inferioritate.

Cum se manifestă prostia astăzi? Din păcate în mult mai multe feluri decât ne-am aștepta. Într-o eră în care avem atâtea resurse la vârful degetelor, preferăm să luăm informația trecută prin filtrul gândirii altora, denaturată, deformată și să ne-o asumăm astfel.

Așa au ajuns diverși indivizi cu un IQ negativ să fie formatori de opinie, politicieni, jurnaliști, etc, și să aibă în spate mase dispuse să absoarbă orice produs cvasi-fictiv al minții lor. Totul se întâmplă paradoxal acum când orice fărâmă de informație poate fi ușor verificată și totuși omenirea este mai ușor de manipulat ca oricând.

“Ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele,” spunea Confucius, și în frica de întuneric ne agățăm de orice idee care ne-ar aduce o sursa de înțelegere. Ajungem să credem în teorii ale conspirației demne de scenarii SF, care de fapt maschează prostia, incompetența, incultura și incapacitatea de a ne adapta la nou.

Ajungem să credem indivizi mediocri fără educație care ne spun că ni se pot lua datele prin măsurarea temperaturii, că suntem controlați prin antene 5G, sau că cineva ne-ar crede atât de importanți încât să ne introducă în corp un cip prin vaccin.

Uităm ca vaccinurile au eradicat boli și că tehnologia ne-a ușurat atât de mult viața în ultimele decenii.

Ne-a fost foarte greu să înțelegem că prin nepurtarea unei măști nu ne punem în pericol doar pe noi ci și pe cei din jurul nostru, fie că îi cunoaștem, fie că nu. Ne aducem din păcate aminte ca avem drepturi doar în situații de genul acesta, și ne revoltăm că în timpul unei pandemii suntem obligați să urmăm niște reguli.

Din nefericire, nu ne aducem aminte că avem drepturi și când e nevoie de votul nostru obiectiv și neinfluențat de atenții electorale pentru a putea schimba ceva în țara asta pe care o criticăm atât. Este mult mai ușor să ne plângem de milă că suntem înșelați, furați, nedreptățiți.

Abia în momentul în care vom înțelege că punând sub semnul întrebării ceea ce auzim în jurul nostru și în momentul în care vom fi dispuși să depunem un efort minim pentru a cerceta, vom reuși sa ne autoeducăm și, implicit, să ne educăm și copiii, care astfel vor înceta a mai fi prada sigură a unor dubioși pe diversele rețele de socializare. Și poate atunci vom putea spera la un viitor mai bun.

“Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum.” – “Mă îndoiesc, deci cuget; cuget deci exist.” (Descartes)